TEODOR NEȘ (26 martie 1891, Mădăras, judeţul Bihor – 29 mai 1975, Bucureşti) este un publicist.
Răsărit de pe plaiurile noastre, dintr-o familie de oameni cinstiți și harnici, a văzut lumina zilei în comuna Mădăras la 26 martie 1891. Fiu de ţărani, Neş face gimnaziul la Şcoala Reformată din Salonta (1901-1906), liceul la Beiuş (1907-1910), urmează Facultatea de Matematică-Fizică şi Colegiul „Eotvos Jozsef” din Budapesta (1910-1914), în 1923 specializându-se în limba şi literatura română la Universitatea din Cluj. Este profesor de liceu la Oradea (1919) şi Satu Mare (1920), la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov (1920-1923), la Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (din 1923), unde între 1925 şi 1938 funcţionează şi ca director. Între 1940 şi 1942 este inspector general al învăţământului din Ţinutul Bucegi, între 1942 şi 1948 inspector al învăţământului din Bucureşti, iar între 1951 şi 1958 funcţionar la Ministerul învăţământului. A colaborat la publicațiile „Transilvania”, „Cele trei Crişuri”, „Societatea de mâine”, „Cele trei Crişuri pentru popor”, „Familia”, „Gazeta de Vest”, „ Astra Bihariei”, „Şcoala românească” etc. Precedată de o serie de microportrete ale unor personalităţi precum Aurel Lazăr, Emanuil Gojdu, Alexandru Roman, Alexandru Vlad şi Partenie Cosma, pe care Neş le-a tipărit în anuarul liceului orădean şi în „Familia”, vrând să releve astfel „care a fost nota caracteristică a Bihorului în luptele naţionale ale românilor” ardeleni, lucrarea Oameni din Bihor. 1848-1918 (1937), continuată de-a doua carte despre oameni din Bihor (1979), este o amplă reconstituire a istoriei propriu-zise şi a istoriei culturale şi literare a regiunii. O remarcabilă contribuţie conţine capitolul în care este prezentată cea de-a treia serie a revistei „Familia” şi sunt evocaţi mai mulţi colaboratori ai ei, între care M.G. Samarineanu, George Bota, Tiberiu Moşoiu, George A. Petre, Gh. Tulbure. A fost un elev strălucit, un foarte bun student, altfel nu l-ar fi reținut un savant de talia lui Eotvos Lorand; dar Neș s-a vrut profesor de liceu, deși capacitatea și pregătirea sa îl îndreptățeau a fi destinat unei catedre universitare. A fost timp de 13 ani directorul celui mai renumit liceu bihorean „Emanuil Goju”, între anii 1925-1938, perioadă în care duce o intensă activitate de animator cultural în oraşul de pe Crişul Repede.
ducerea revistei Astra. În 1937 îi apare volumul de referinţă pentru judeţul nostru „ Oameni din Bihor 1848-1918, lăudată de însuşi Nicolae Iorga, care va fi reeditată de mai multe ori şi pe baza căreia şi regretatul Stelian Vasilescu va scoate un volum cu acelaşi titlu, cuprinzând anii 1940-2000, volum în care îi dedică lui Teodor Nes, pagini întregi. Apoi în 1938 este numit inspector şef şcolar pe Ţinutul Someşului, mai apoi a Braşovului, iar în 1942, este promovat ca inspector şef al învăţământului din capitală. Între anii 1952-1958, lucrează în Ministerul Învăţământului de unde şi iese la pensie. Dar duce o viaţă intensă şi ca pensionar, colaborând cu Academia Română. A decedat în 29 mai 1975 şi este înmormântat în cimitirul Belu din Bucureşti.
Opera literară
• Oameni din Bihor. 1848-1918, Oradea, 1937;
• Bihorul strajă la hotare, Oradea, 1937;
• A doua carte despre oameni din Bihor, ediţie îngrijită şi prefaţă de Stelian Vasilescu, prefaţă de Ioan Chira, Oradea, 1979.
Informatii preluate de pe site-urile :