ULTIMUL SUNET DE CLOPOŢEL – 2014
| Lectiile au ramas in urma, cel putin pentru o vara, iar ultimul sunet de clopotel va fi auzit de elevi, profesori, prieteni, rude si parinti. Daca pentru unii acest lucru marcheaza sfarsitul anului scolar si venirea binemeritatei vacante, nu acelasi lucru pot sa il spuna elevii de clasa a XII-a. Pentru ei va fi ultima zi de scoala, ultima zi pe holurile si in clasele care i-a gazduit vreme de patru ani. Mai au un singur hop de trecut, examenul de bacalaureat, cel mai important de pana acum. Pe fata unora se va citi optimismul si bucuria trecerii intr-o noua etapa a vietii, altii vor privi nostalgic, cu florile in mana si imbracati festiv, la anii de liceu. Ani pe care, cu bune si cu rele, nu mai pot sa ii traiasca, ani care si-au pus amprenta pe caracterul si personalitatea lor.
{youtube}VkHkcqPHJew|600|450|0{/youtube} DISCURSUL: Anii de liceu ! Nimic mai frumos ! Nimic mai trecător ! Este o clipă, o sclipire ! 12 petale din basmul copilăriei, 12 mărgăritare desprinse din izvorul cunoştinţelor. De-a lungul întregului timp am fost îndrumaţi de părinţi. A avea părinţi înseamnă a fi bogat, iată de ce, oricît de departe ar fi primăvara bucuriei noastre, oricît de apăsătoare ar fi tristeţea sufletului, e destul să ne amintim de părinţi şi pe dată ne simţim pătrunşi de o caldură dătătoare de viaţă. Stimaţii şi bunii noştri părinţi, ne închinăm pînă la pămint pentru tot ce aţi făcut şi faceţi pentru noi. Vă iubim mult! Mulţumim pentru că ne luminaţi cu dăruire şi răbdare zi de zi. Dragii mei colegi. Ţin să vă mulţumesc pentru toate momentele petrecute împreună, pentru toate glumele; pentru toate lacrimile de fericire. Acum că am ajuns la sfârşit, simt cum o parte din mine are nevoia să vă spună: VĂ IUBESC şi MEREU ÎMI VA FI DOR DE VOI. Îmi doresc să ne regăsim în aceaşi componenţă peste ani şi ani de acum înainte, în orasul nostru drag SALONTA şi să ne aducem aminte de tot ce a fost frumos, de liceul, şcoala unde am intrat nişte copii şi am ieşit oameni maturi. Iar Bacalaureatul ce ne bate la uşă să de-a Domnul să fie un oaspete plăcut, şi după el, să mulţumim încă o dată dascălilor, pentru că lor le datorăm succesele noastre. Acum este un moment de sfîrşit şi de un nou început, o nouă viaţă ne aşteaptă în faţă. Este momentul cînd cele acumulate pe băncile şcolii vor fi puse în practică şi vor legitima valoarea cîştigată în timpul liceului. De acum nu vor mai fi note care să ne judece mai mult sau mai puţin obiectiv valoarea, ci vor fi proiecte în lumea reală, proiecte în care noi vom oferi valoare lucrurilor şi oamenilor prin munca noastră. Pentru Noi, absolvenţii, clopoţelul şcolar va suna ultima dată, de aceea.. Vă îndemn să perpetuăm sentimentul de mîndrie că am fost elevi ai Colegiului National Teodor Nes, din care astăzi ne luăm zborul ca o revărsare de energii în lumea mare. Adio… anii… anii de liceu! Am absolvit liceul, noi prietenii şi încercări mă aşteaptă la universitate, sunt atît de nărăbdătoare să cunosc lumea. 🙂 Articol prelucrat de Diana Toma inspirat de Sanda Croitoru |
{youtube}zWpMs9pcAt8|600|450|0{/youtube}