Articole, citate, eseuri

PERICOLUL IZOLĂRII ELECTRONICE
Oamenii de la sat se cunoșteau bine între ei, cunoșteau până și copiii și bătrânii cu care n-aveau prea multe lucruri în comun. Mutarea la oraș a creat criza singurătății în mijlocul mulțimii. Nu ne mai cunoaștem nici măcar vecinii de pe același palier de la bloc! Posibilitatea de a intra în contact celectronic cu oameni aflați la mii de kilometrii distanță a accentuat și mai mult criza singurătății. Închidem foarte repede ochii la problemele oamenilor reali de lângă noi. Nu le mai auzim oftatul și nici strigătul de biruință. Pentru sănătatea noastră, pentru sănătatea bisericilor noastre, pentru sănătatea planetei, este nevoie să luptăm conștienți împotriva acestor tendințe moderne. Caută și tu împreună cu mine să raționalizăm (în sensul de rație, proporție) timpul petrecut în spațiul virtual. Nu evada din cotidianul imediat și nu fugii de oamenii de aproape ca să stai de vorbă cu cei de departe. Caută să știi când să închizi calculatorul, telefonul și televizorul pentru a rămâne viu în compania celor care te înconjoară. Altfel, s-ar putea să-ți meargă numele că trăiești, dar să fii … mort. Știu, lumea virtuală își are avantajele ei. În lumea reală nu poți ,,schimba canalul“, nu poți da ,,click“ ca să te muți la o altă adresă. Tocmai de aceea este ,,reală“, pentru că nu poți să fugi de ea. Nimeni n-a reușit mare lucru în viață fugind de realitate! Nimeni n-a ajuns un om de caracter evitând să dea piept cu problemele reale. Nimeni n-a salvat vreodată pe cineva fugind de la locul crizei. Nimeni n-ar trebui să aibă mai mulți prieteni virtuali, decât prieteni reali. ,,Prietenii“ de pe Facebook nici nu ne pot fi cu adevărat prieteni, doar cunoștințe. Dacă ai avut conflicte cu soțul, soția, părinții, copiii sau prietenii pentru că stai prea mult în spațiul virtual este un semn clar că fugi de realitate. Vino înapoi. Ei au nevoie de tine, iar tu, fără să-ți dai seama, te furi singur de singurii oameni adevărați pe care ți i-a dăruit Dumnezeu să te ajute și să-ți înfrumusețeseze viața. Link sursa citata

TEAMA DE ÎNTUNERIC A COPIILOR

Printre temerile cele mai întalnite la copii se numără şi frica de întuneric.
Aceasta frică debutează de obicei în jurul vârstei de 2 ani şi poate dura până la adolescenţă şi chiar la maturitate.
Teama de întuneric se poate manifesta în special la lăsarea serii sau noaptea, iar copilului îi poate fi frică să doarmă singur şi / sau îi poate fi teama de orice loc întunecat.
Frica de întuneric poate avea o diversitate de factori declanşatori dintre care cei mai întâlniţi sunt:
  • – vizionarea unor desene animate cu monştri, vrăjitoare sau alte creaturi ce au un puternic impact negativ asupra copilului
  • – ascultarea unor poveşti cu vrajitoare şi zmei pe parcursul zilei şi îndeosebi cu puţin timp înainte de culcare
  • – pedepsirea copilului de către adult cu replici de genul “dacă nu te culci vine bau-bau şi te mănâncă”, “dacă nu eşti cuminte te fură zmeul cel rău” şi altele asemănătoare
  • – întâmplarea unor evenimente neplăcute precum incendiu, cutremur, inundaţie în timpul nopţii
  • – certuri şi scandaluri care au loc seara între membri familie
Ce puteţi face în astfel de situaţii:
  • – Să îl ascultaţi pe copil atunci când spune că îi este teamă de întuneric şi / sau să doarmă singur
  • – Să nu râdeţi de temerile copilului şi să nu îl ironizaţi
  • – Acceptaţi frica copilului
  • – Explicaţi-i copilului că personajele sunt în poveste / desen animat şi nu sunt reale
  • – Puteţi lăsa o sursă de lumină aprinsă în camera copilului. Aveţi grijă să o poziţionaţi astfel încât să nu bată în ochi copilului, dar să lumineze discret încăperea. În niciun caz nu stingeţi lumina  atunci când credeţi că a adormit. Dacă peste noapte se trezeşte şi este întuneric în camera se va speria şi nu va mai avea încredere în dumneavoastră.
  • – Lasaţi-i lângă el jucăria favorită pe post de „prieten protector”
  • – La început puteţi să lăsaţi uşa întredeschisă pentru a-i crea o stare de confort. După o perioadă, de comun acord cu copilul puteţi să închideţi uşa şi să lăsaţi sursa de lumina aprinsă.
  • – Nu îl certaţi pe copil înainte de culcare, nu îl speriaţi. Creaţi-i o stare de confort şi siguranţă, spuneţi-i ceva frumos.
În cazul în care este vorba de scandaluri ce au loc seara şi la care copilul asistă direct sau indirect (dumneavoastră vă puteţi gândi că acesta este la el în cameră şi nu aude, dar lucrurile nu stau deloc aşa, iar copilul ascultă vocile şi zgomotele ce vin din camera în care vă aflaţi, simte că ceva nu este în regulă şi începe să se teamă), încercaţi să discutaţi în alt loc şi să vă rezolvaţi problemele pentru că toţi copiii sunt sensibili la comportamentul adulţilor, deşi puteţi crede că „este mic şi nu ştie”. Dacă nu reuşiti să rezolvaţi singuri problemele, atunci poate un psihoterapeut vă poate ajuta în legătură cu dificultăţile pe care le aveţi în cuplu, iar discuţiile ar putea scădea ca frecvenţă şi intensitate şi veţi reuşi să găsiţi un mod non-agresiv de comunicare.
Amintiţi-vă că teama de întuneric este o etapă obişnuită în dezvoltarea copilului. Important este cum abordaţi problema pentru a-l ajuta să depăşească această teama.
Daca aţi încercat diferite metode şi nu aţi reuşit să îl ajutaţi pe copil să treacă peste această frică, atunci puteţi apela la un psihoterapeut şi împreună să găsiţi calea de a-l ajuta pe copil să înfrunte şi să depăşească această teamă.
Oferiţi-i confort, iubire, suport, acordaţi-i spaţiu, timp, încredere copilului dumneavoastră. Sunt convinsă că nu vă va dezamăgi!
Resurse: “Afraid of the dark….”, Martha Erickson – Iulia Păsărin, psiholog clinician şi psihoterapeut integrativ. Link sursa citată

Faci un comentariu sau dai un răspuns?